Pastorala IPS Nicolae – Pasti 2008

IPS Nicolae

PASTORALA LA PRAZNICUL INVIERII DOMNULUI 2008

† NICOLAE

din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi

Prea Cucernici Parinti, Iubiti Credinciosi,

Hristos a inviat! 
In fiecare an ne vestim unii altora ca prin invierea lui Hristos moartea a fost biruita, repetand cuvintele femeilor mironosite care au vestit primele Apostolilor ca au gasit mormantul Domnului gol si ca Cel pe care il asezasera cu doua zile inainte in mormant a inviat. Dar tot acum ne bucuram sa primim salutul lui Hristos cel inviat Pace voua!

Sf. Evanghelist Ioan ne prezinta prima aratare a Domnului inviat catre ucenici: „si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii, si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii vazand pe Domnul.” (Ioan 20, 19-20). Dupa rastignirea, moartea pe Cruce si ingroparea Mantuitorului, ucenicii se ascunsesera de frica iudeilor, ca nu cumva sa sufere si ei soarta invatatorului. Oameni cu putina intelegere si credinta, deziluzionati de cele intamplate, Apostolii il reintalnesc acum pe invatatorul lor si se bucura. Primesc cuvantul sub forma salutului „Pace voua!” si constata cu ochii lor ca Domnul lor a inviat. si se bucura de aceasta revedere. Acesta este inceputul transformarii lor din ucenicii ai invatatorului in Apostoli, adica vestitori ai invierii Domnului.

Pacea pe care le-o aduce Mantuitorul se refera in primul rand la impacarea omului cu Dumnezeu. Adam, cel ce a refuzat dragostea si comuniunea cu Dumnezeu, s-a aflat tulburat in sufletul lui pentru ca a pierdut sensul existentei sale. Creat dupa chipul lui Dumnezeu si tinzand la asemanarea cu Creatorul sau, primul om nu putea afla sensul vietii in afara legaturii cu Dumnezeu. De aceea, nu putea fi impacat. Adam a pierdut odata cu dragostea lui Dumnezeu si pacea sufletului. si de la Adam, orice om traieste tragedia separarii de Dumnezeu in primul rand ca o neimpacare sufleteasca. Fericitul Augustin reda foarte bine aceasta stare a omului prin cuvintele „Ca ne-ai facut spre a Te cauta si nelinistit este sufletul nostru pana nu se va odihni intru Tine."

Hristos a venit sa restabileasca comuniune omului cu Dumnezeu si sa-i readuca omului pacea sufletului. Sf. Pavel spune crestinilor din Roma ca: „fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos." (Rom. 5,1). Iar celor din Efes le spune: „El (Hristos) este pacea noastra, El care a facut din cele doua – una, surpand peretele din mijloc al despartiturii. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea, si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia." (Ef. 2,14-16). Sf. Ioan Gura de Aur talcuieste aceste cuvinte spunand ca ceea ce fusese indreptar si calauza pentru poporul evreu, Legea lui Moise, devenise perete despartitor intre evreu si ne-evreu, dar si intre om si Dumnezeu. Profetul Isaia se intreba, in numele lui Dumnezeu, ce va face cu via pe care a sadit-o si nu a dat rod? „Strica-voi gardul ei si ea va fi pustiita, darama-voi zidul ei si va fi calcata in picioare.” (Is. 5,5)

In Hristos se implinesc aceste cuvinte ale profetului. Hristos a adus pacea intre oameni si cu Dumnezeu prin jertfa pe Cruce. Ceea ce era vrajmasie, caci stabilise o separatie intre om si Dumnezeu, a fost desfiintat pe Cruce prin jertfa, oferirea de Sine a lui Hristos. Urmarea mandriei si a neascultarii lui Adam a fost separarea de Dumnezeu, urmarea smereniei omului-Dumnezeu si a ascultarii pana la moarte „si inca moarte pe Cruce” (Filip. 2,8), a fost impacarea cu Dumnezeu. Toate cele ce se aflau separate de Dumnezeu, intreaga creatie suferinda dupa pacatul lui Adam, a fost readusa, prin jertfa lui Hristos, inaintea lui Dumnezeu-Tatal, impacata si rascumparata din moarte. Sf. Chiril al Alexandriei explica taina Crucii prin faptul ca la Dumnezeu-Tatal nu se poate ajunge decat in stare de jertfa, iar jertfa adevarata, in numele omenirii, nu o putea aduce decat Cel fara de pacat, Cel impacat cu omenirea. Iar Sf. Pavel vorbeste foarte clar colosenilor de roadele jertfei lui Hristos: „si printr-insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele Crucii Sale." (Col. 1,20).

Pacea pe care o aduce Hristos este asadar pacea impacarii omului cu Dumnezeu, pacea biruintei asupra pacatului prin jertfa pe Cruce. Iar aceasta biruinta si puterea ce izvoraste din ea o transmite Apostolilor: „si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si eu pe voi. si zicand acestea a suflat asupra lor si a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20,21-23). Prin aceasta Hristos ne arata ca pacea sufletelor noastre este si semnul impacarii cu Dumnezeu prin iertarea pacatelor prin puterea Sfantului Duh.

Iubiti credinciosi,

Hristos ne daruieste si noua tuturor pacea Sa aducatoare de bucurie. Ca si Apostolii oarecand, primind pacea lui Hristos aflam impacare sufletelor noastre si ne aratam vrednici de primirea lui Hristos inviat in Taina Sf. impartasanii. Iar apoi marturisim ca am aflat „Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata”, credinta marturisitoare a invierii Domnului. Ca si pe Apostoli, intalnirea cu Hristos cel inviat ne transforma din ucenici cu putina credinta si intelegere in marturisitori ai invierii Domnului, Cel ce a surpat peretele despartirii si a adus pacea.

indemnul meu la acest praznic slavit este sa cerem lui Hristos cel inviat sa ne daruiasca pacea Sa aducatoare de bucurie, pacea sufletului si cea a impacarii cu semenii, sa ne dea gandul cel bun al impacarii cu fratii nostri din cealalta Episcopie Romana din America de Nord, ca impreuna sa marturisim credinta ortodoxa temeluita pe invierea Domnului. Anul 2008 este unul aniversar, caci se implinesc 125 de ani de nasterea si 50 de ani de la trecerea la cele vesnice a primului episcop al romanilor din America, Prea Sfintitul Policarp Morusca. Sa ne rugam Bunului Dumnezeu ca anul 2008 sa fie si anul impacarii istorice dintre cele doua Episcopii romanesti si al refacerii unitatii ortodoxiei romanesti de pe continentul american.

Hristos Domnul sa va daruiasca pacea Sa si bucuria Apostolilor ce L-au intalnit pe Domnul inviat. Aceasta pace si bucurie sa se salasluiasca intre noi toti, in familiile si parohiile noastre.

Va imbratisez frateste in Hristos Domnul Cel inviat si va urez Sarbatori fericite!

Hristos a inviat!

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago, Praznicul invierii Domnului, 2008