Bucuria de a fi Ctitor al Bisericii

biserica_sf_maria

Loc al intalnirii omului cu Dumnezeu si spatiu al comuniunii dintre oameni, fiecare biserica ortodoxa ne impartaseste harul jertfei de pe Cruce a Mantuitorului Hristos si ne aminteste de jertfelnicia tuturor celor care avand credinta vie au contribuit, fiecare dupa putere, la construirea ei. Astfel, o biserica se zideste prin dragostea si osteneala credinciosilor, ale caror nume vor ramane vesnic legate de acel sfant lacas.

Nu exista biserica fara ctitori, intrucat orice lacas de cult are la temelie darnicia unor persoane sau a unei comunitati. Cand Dumnezeu cheama pe cineva sa zideasca o biserica inseamna ca, in intelepciunea Sa, l-a preferat si i-a oferit sansa sa devina ctitor - a fi ctitor al unei bisericii este cea mai mare binecuvantare de la Dumnezeu, privilegiu si onoare in viata, din generatie in generatie pentru ca biserica sfintita este „casa lui Dumnezeu si poarta a cerului” (Facere 28, 17)

Biserica pretuieste mult in rugaciunile ei pe cei ce daruiesc cu bucurie si inima larga din agoniseala si din timpul lor pentru ridicarea unei biserici. Astfel, in rugaciunile Bisericii, ctitorii sunt numiti „fericitii si pururea pomenitii ctitori”, aratand ca, desi au construit ziduri materiale, pamantesti si trecatoare, ei primesc daruri ceresti netrecatoare si se bucura de o pomenire vesnica. Cand nu mai au pe nimeni care sa-si aduca aminte de ei, numele lor de ctitori ramane permanent ca marturie a credintei, iubirii si jertfelniciei lor. Cand nimeni din neamul lor nu mai traieste pentru a spune ceva despre ei, ramane mereu vie lumina ctitoriei lor, adica biserica zidita de ei. Pomenirea lor este vesnica pentru ca Dumnezeu cel vesnic isi aduce aminte in ceruri de cei care si-au adus aminte de El si L-au iubit in timpul vietii lor pamantesti (cf. Matei 10, 32).

Inscrie Doamne in cartea vietii pe toti ctitorii, binefacatorii, ostenitorii si inchinatorii Sfantului locasului acestuia !!!

Nota :