Pastorala IPS Nicolae - Craciun 2016

IPS Nicolae

Pastorala la Praznicul Nasterii Domnului - 2016

† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Statelor Unite ale Americii si
Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a celor doua Americi

Preacucernici Parinti, Iubiti Credinciosi,

Cuvintele colindului sfant si bun "O, ce veste minunata" ne vestesc tuturor bucuria implinirii calatoriei catre Bethleem a sfintei familii pentru a asculta porunca recensamantului cerut de Cezarul August. Calatoria lor de la Nazaret la Betleem nu se implineste insa prin prezentarea la autoritati, ci prin evenimentul minunat al nasterii pruncului Iisus in ieslea Betleemului. Iar vestirea implinirii acestui pelerinaj de catre ingeri a fost prilej de cantare de lauda adusa lui Dumnezeu de catre pastori. Pelerinajul sfintei familii devenit prilej de bucurie ne poate oferi si noua motiv de intelegere a pelerinajului nostru pe pamant catre Ierusalimul ceresc.

Adam cel intai creat si cazut in pacat s-a aflat intr-un pelerinaj al regasirii paradisului pierdut. Adam si Eva cei neascultatori de Dumnezeu s-au ascuns mai intai de la fata Lui (Facere 3, 8-9), iar apoi au auzit pedeapsa izgonirii din rai (Facere 3, 23-24), nu inainte de a li se fagadui trimiterea Mantuitorului care sa distruga puterea celui rau, a dezbinatorului dintre om si Dumnezeu: "Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; acela iti va zdobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" (Facere 3, 15). Omul cazut de la fata lui Dumnezeu incepe un pelerinaj al pocaintei cu dorinta de a-l regasi pe Tatal Creatorul si Proniatorul, cu dorinta de a afla din nou sens existentei sale pe pamant.

Istoria neamului omenesc pana la intruparea Fiului lui Dumnezeu este un lung pelerinaj al omului prin timpuri ca si calatoria unui vas pe marile tulburate ale lumii. Furtunile vremilor au fost aproape sa inghita omenirea neascultatoare si indaratnica, daca ne gandim la potopul lui Noe sau la turnul lui Babel, dar in aceste furtuni s-a aratat grija lui Dumnezeu fata de creatia Sa. Caci si-a ales siesi un popor pe care l-a binecuvantat ca din sanul lui sa se nasca Mantuitorul lumii: "te voi binecuvanta cu binecuvantarea Mea si voi inmulti foarte neamul tau... si se vor binecuvanta prin neamul tau toate popoarele pamantului, pentru ca ai ascultat glasul Meu" (Facere 22, 17-18). Istoria poporului evreu este continuarea acestui pelerinaj marcat de rataciri de la inchinarea catre adevaratul Dumnezeu si intoarceri prin glasul profetilor. Sf. Vasile cel Mare ne vorbeste de acest pelerinaj petrecut sub purtarea de grija a lui Dumnezeu: "ca nu Te-ai intors pana la sfarsit de la zidirea Ta, pe care ai facut-o, Bunule, si nici n-ai uitat lucrul mainilor Tale, ci in multe chipuri l-ai cercetat intru indurarile milei Tale: prooroci ai trimis, minuni ai facut prin sfintii tai care au bineplacut tie, din fiecare neam; graitu-ne-ai prin gura proorocilor, slujitorii Tai, mai inainte vestindu-ne mantuirea ce avea sa fie"(Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare).

Pelerinajul omenirii prin istorie se implineste prin coborarea Fiului lui Dumnezeu in timp si in istorie pentru a le da sensul vesniciei. Nu este intamplator faptul ca evenimentul minunat al Nasterii lui Hristos este descris tot ca un pelerinaj. Fecioara Maria si dreptul Iosif au pornit din Nazaret spre Betleem "ca sa se inscrie" caci erau din "casa si din neamul lui David" (Luca 2, 4). Au pornit intr-un pelerinaj tocmai in zilele cand se apropia sorocul ca Fecioara sa nasca. Dar adevaratul pelerinaj l-a implinit pruncul din pantece. El, Dumnezeu cel nevazut, a pornit spre Betleem ca sa se arate vazut sub chipul pruncului nevinovat in ieslea cea saraca. Betleemul a devenit locul intalnirii lui Dumnezeu cu omul, satucul din marginea cetatii Ierusalimului a devenit centrul Universului, caci acolo Dumnezeu s-a descoperit omului pelerin dornic de pocainta si de intalnirea cu Dumnezeu. Dumnezeu si omul alearga unul catre altul spre o regasire mantuitoare pentru om. instrainarea omului de Dumnezeu prin pacatul lui Adam este vindecata la implinirea pelerinajului prin istorie spre ieslea Betleemului.

Taina smereniei Fiului lui Dumnezeu descoperita prin aratarea Sa ca un prunc este exprimata de Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Filipeni, reluata de Sf. Vasile cel Mare in Sf. Liturghie care ii poarta numele: "Iar cand a venit plinirea vremii, ne-ai grait prin insusi Fiul Tau, prin care si veacurile le-ai facut. Care, fiind stralucirea slavei Tale si chipul ipostasului Tau si purtand toate cu cuvantul puterii Sale, nu rapire a socotit a fi asemenea tie, lui Dumnezeu-Tatal, ci Dumnezeu fiind, mai inainte de veci, pe pamant S-a aratat si cu oamenii a vietuit; si din Sf. Fecioara intrupandu-se, S-a smerit pe Sine, chip de rob luand, facandu-se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca sa ne faca pe noi asemenea chipului slavei Sale." Sf. Grigorie Palama talcuieste aceasta nebanuita cale a smereniei: "Fire mai presus de fire Dumnezeu fiind, nu are a sui mai sus, la inaltime sau la slava mai mare. El se inalta din cele de jos, din a se cobori si smeri in fapturile Sale. Slava Celui Preainalt este coborarea la cele smerite." Fiul lui Dumnezeu s-a facut om pentru ca pe om sa il faca dumnezeu, spun Parintii Bisericii.

Minunea smereniei lui Dumnezeu din Betleem a fost descoperita altor pelerini. Mai intai pastorilor de catre ingeri, apoi magilor plecati pelerini dupa stea spre locul nasterii Mantuitorului. Acestia au invatat "de la stea sa se inchine Soarelui Dreptatii", ne spune Troparul sarbatorii. Ceea ce inseamna ca pelerinajul lor a stat sub semnul smereniei intelegatoare. Au pornit sa I se inchine imparatului lumii fara sa stie unde merg, dar calauziti de credinta in ocrotirea lui Dumnezeu si luminarea Lui. si si-au implinit pelerinajul prin aducerea de daruri lui Hristos Mantuitorul, descoperit de stea in ieslea Betleemului.

Preacucernici Parinti, Iubiti Credinciosi,

Descoperirea acestor sensuri ale pelerinajului catre Betleem este profund semnificativa pentru propriul nostru pelerinaj prin aceasta viata. De la botez suntem in corabia Bisericii, sub carmuirea lui Hristos, calatorind spre intalnirea cu Dumnezeu in vesnicie. Dar aceasta calatorie, acest pelerinaj, il implinim deja calatori fiind cu Hristos. In pelerinajul nostru se cuvine sa avem credinta si smerenia magilor ca Domnul ne ocroteste si vom trece prin valurile ispitelor vietii. Cand acestea se inalta amenintatoare, sa nu ne indepartam privirea de la Hristos pentru a nu ne scufunda precum Sf. Apostol Petru. Sa ramanem pelerini in corabia Bisericii avandu-l carmaci pe Hristos, caci in afara ei vom pierde calea catre vesnicie. Sa ne ridicam mainile la rugaciune si sa-i cuprindem si pe cei indepartati de Hristos si de corabia Sa, sa ne tinem impreuna cu fratii nostri, copii, tineri sau adulti si impreuna sa calatorim cu nadejde ca vom "savarsi si noi calatoria" catre Betleemul mantuirii noastre. in aceste putine cuvinte este asezata toata nadejdea implinirii misiunii la care ne-a chemat Dumnezeu pe acest pamant.

Il rog pe Dumnezeu sa lumineze pe fiecare preot si credincios, sa ocroteasca fiecare parohie si manastire a noii noastre Mitropolii. Noul An sa ne fie binecuvantat, sa ne inmultim speranta si sa crestem in credinta in Dumnezeu.

Va imbratisez frateste in Hristos Domnul si va urez sa petreceti sfintele sarbatori ale Craciunului, Anului Nou si Bobotezei cu sanatate, pace si bucurii duhovnicesti!

La Multi Ani !

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,
si doritor de tot binele ceresc,
† Mitropolit NICOLAE

Chicago, Praznicul Nasterii Domnului, 2016