Pastorala IPS Nicolae - Pasti 2015

IPS Nicolae

PASTORALA LA PRAZNICUL INVIERII DOMNULUI 2015

† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi

Prea Cucernici Parinti, Iubiti Credinciosi,

Hristos a inviat !
Dam slava lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa ne vestim din nou invierea Domnului, biruinta vietii asupra mortii, ridicarea din mormant a tuturor prin puterea invierii lui Hristos. Dupa perioada Postului Sf. Pasti, perioada de stradanie duhovniceasca pentru a ne alipi de Domnul si a-L lasa sa lucreze in viata noastra, ne vestim acum cu bucurie Invierea lui Hristos si invierea noastra. Se cuvine sa ne indemnam la intelegerea acestei vestiri pentru noi si lumea noastra.

Cu multe mii de ani in urma, Dumnezeu il crease pe om ca o cununa a creatiei sale. Sf. Vasile cel Mare exprima foarte frumos in Liturghia care ii poarta numele acest act al iubirii lui Dumnezeu: "facand pe om, luand tarana din pamant, si, cu chipul Tau, Dumnezeule, cinstindu-l, l-ai pus in raiul desfatarii, fagaduindu-i, intru paza poruncilor Tale, viata fara de moarte si mostenirea vesnicelor bunatati." Omul a fost creat din materie si impodobit cu chipul Ziditorului. Dintru inceput scopul creatiei a fost desavarsirea omului, "viata fara de moarte", viata lipsita de stricaciune, viata in care Duhul care pe toate le face vii putea sa aduca materia la "mostenirea vesnicelor bunatati", la vesnicia lui Dumnezeu. Dar omul a cazut din aceasta stare "din rai in lumea aceasta" si a fost intors "in pamantul din care a fost luat" (Liturghia Sf. Vasile cel Mare). Omul a pierdut raiul si sansa de atunci a vesniciei si a auzit pedeapsa: "in sudoarea feţei tale iţi vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce." (Facere 3, 19).

Istoria omului de atunci este marcata de aceasta indepartare de Dumnezeu si lipire de pamant. Firea omului si firea lumii sufera de aceasta cadere: "Nemultumindu-se cu misiunea de preot care oferea firea lui Dumnezeu, ci taind, prin intentia de a fi dumnezeu pornirea creatiei spre Creator, omul a aflat in creatie multime de placeri. Dar firea s-a razbunat, creatura a devenit dusmana omului si a refuzat sa ne dea hrana si sa ne descopere tainele ei" spune teologul Panagiotis Nellas. Cel ce putea sa ajunga nemuritor ca si Dumnezeu si sa aduca intreaga creatie la desavarsirea lui Dumnezeu, a ajuns supus mortii, tot din pedagogia lui Dumnezeu. Caci moartea e ingaduita de Dumnezeu "ca sa nu fie raul fara de moarte", spun Sfintii Parinti.

Istoria aceasta a omului muritor si a creatiei stricacioase se schimba prin invierea Domnului. ingerul vesteste femeilor mironosite ca Iisus cel rastignit nu mai este in locul unde a zacut, trupul Lui nu s-a dat pamantului, cum se intamplase pana atunci cu tot omul. ingerul vesteste ca pamantul nu mai are putere asupra fapturii umane. Trupul luat din pamant este strabatut acum de puterea lui Dumnezeu care transforma materia, pana atunci opaca si muritoare, in sursa de lumina caci descopera slava lui Dumnezeu. Viaţa care se incheia la mormant primeste acum un sens nou, al vesniciei, caci moartea nu mai inseamna sfarsit, ci trecere. Ridicarea lui Hristos din mormant arata ca moartea a fost biruita.

Cantarile din noaptea Sf. Pasti vestesc aceasta  biruinta a mortii si transfigurare a materiei: „Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul, si pamantul, si cele de dedesubt. Deci, sa praznuiasca toata faptura invierea lui Hristos intru Care s-a intarit“ (Canonul Invierii, cantarea a treia). Iar Sf. Nicolae Velimirovici proclama: "Hristos a inviat! popor ales al lui Dumnezeu. Pamantul nu-l poate vatama, nici mormantul retine. Sa invie sufletele voastre, a celor care sunteti plini de harul lui Hristos! Sa straluceasca chipul lui Dumnezeu in voi, curatit de pamant si mantuit de putreziciune" (The Faith of Chosen People). Invierea lui Hristos a insemnat biruinta asupra mortii ca si separare a omului de Dumnezeu, dar si transfigurarea, schimbarea materiei care purta prin stricaciunea ei semnele mortii omului. Prin inviere, materia Trupului lui Hristos este deplin transfigurata, indumnezeita, invesnicita. in acest fel, se deschide orizontul inţelegerii tainei transfigurarii trupurilor noastre si a materiei lumii create, ce se va petrece in imparaţia lui Dumnezeu. "Crestinismul crede ... intr-o vesnicie a materiei, a unei materii nestingherit transfigurate de puterea si bogaţia infinita a vieţii spirituale si de energiile divine. Crestinismul admite un fel de materialism mistic, cunoaste o sfanta materie. Caci Sfant este trupul Domnului prin a carui primire se sfinţesc si trupurile noastre", spune Parintele Dumitru Staniloae (Teologia Dogmatica).

Prea Cucernici Parinţi, Iubiţi Credinciosi,
De aceasta transfigurare a materiei ne impartasim cu totii, cei ce credem in invierea lui Hristos si suntem partasi tainelor Bisericii. La fiecare Sf. Liturghie primim Trupul si Sangele Lui, cele pe care le-a asumat ca si om deplin, transfigurate apoi prin inviere. Ne impartasim cu Hristos cel inviat, primim spre hrana si bautura materia Trupului lui patrunse de puterea Duhului la inviere. Dar aceasta impartasire este o pregustare a celei desavarsite din imparatia cerurilor, dupa cum marturisim la rugaciunile dupa impartasire: "O, Pastile cele mari si prea sfinţite, Hristoase; O, inţelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea. Da-ne noua sa ne impartasim cu Tine, mai cu adevarat in ziua cea neinserata a Imparaţiei Tale." Impartasirea "mai cu adevarat in imparatie" se refera si la desavarsirea creatiei, a materiei in imparatie prin puterea Duhului lui Hristos. in inviere este deja anticipata transfigurarea creaţiei ce aspira la "eliberarea din stricaciune“ (cf. Romani 8, 21). In invierea Domnului se cuprind sensurile ultime ale creaţiei privind spiritul si materia, spaţiul si timpul.

Primind aceste descoperiri ale sensului Invierii Domnului, noi cei ce credem in transfigurarea noastra si a lumii la invierea cea de obste se cuvine sa ne imbracam cu "armele luminii" (Rom. 13, 12) si sa fim marturisitori ai invierii lui Hristos si invierii noastre. Nadejdea invierii si schimbarii lumii ne poate fi calauza in vremurile noastre supuse materiei, placerilor lumii care se opune lui Dumnezeu si declara o asa zisa libertate a omului fara Dumnezeu. Cei ce credem in inviere trebuie sa aratam ca traim deja in lumina si vesnicia imparatiei, ca aceasta lumina ne cuprinde sufletele si ne arata a fi "lumina lumii".

Cu aceste ganduri va imbraţisez in Hristos Domnul Cel inviat si va urez Sarbatori fericite cu sanatate, pace si bucurii in familii si in parohii!

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago, Praznicul invierii Domnului, 2015